Despre familia Seba, vecinii spun că au fost și sunt oameni respectați în comunitate, buni și care au trăit frumos toți acești ani.
Alături de șeful ISU Teleorman, Marius Stancu, purtătorul de cuvânt al instituției, Gelu Dragomir, dar și un echipaj de militari de la Punctul de Intervenție Piatra, am mers astăzi, la locuința bătrânului pompier. Militarii inspectoratului județean au dorit să-l surprindă pe veteranul de război și au adus la poarta acestuia, o autospecială de stingere a incendiilor. Bineînțeles, pompierii au avut și complici, pe cei doi copii ai bătrânului. Pe lângă tortul aniversar, militarii i-au dăruit și un cadou, care să-i amintească de frumoasa aniversare.
Nu și-a mai putut stăpâni lacrimile când pe ușa camerei sale au intrat pompierii și i-au urat „La mulți ani!”. Lângă el, pe canapea s-a așezat soția, deoarece din cauza emoțiilor, dar și pentru că nu aude foarte bine, bătrânul nu putea să vorbească. Îl ajuta femeia, care i-a fost alături 80 de ani, împliniți tot la începutul lunii august. Pe masa din dormitor se aflau două fotografii, de pe vremea când era pompier, în 1944, pentru că da, a luptat și în cel de-al doilea Război Mondial, poze pe care le-a arătat cu mândrie și onoare. Ducea cu greu povara zecilor de ani, dar, în același timp, își amintea și povestea cu lacrimi în ochi diferite misiuni la care a participat. Spunea că în vremurile acelea, cel mai des mergeau la incendii în gospodăriile cetățenilor (câte o capiță cu fân), mai rar la câte o casă. Evident că, tehnica de intervenție era rudimentară și destul de greu de lucrat cu ea, dar se descurcau cum puteau. A fost mai mult decât încântat când pompierii i-au propus să iasă și să vadă cum este dotată o autospecială în zilele noastre. Mai mult, comandantul pompierilor din județ, Marius Stancu i-a promis că-l va invita la inaugurarea Punctului de Lucru de la Slobozia Mândra, care se află în lucru acum.
Nea Florică nu a avut decât o singură frază de exprimat: „Nu era pe vremea aceea așa ceva!”. Singurele obiectele care au rezistat în timp și sunt folosite și azi sunt topoarele.
Apoi, soția bătrânului ne-a povestit că a fost pompier la Turnu Măgurele și venea acasă doar când i se permitea, câteva zile. Își amintește cu groază că în timpul războiului, când bărbatul ei era la unitate, a fost bombardat orașul de pe Dunăre și speriată, a plecat pe jos de la Lisa la Turnu pentru a vedea dacă omul ei este sănătos. Și era!
Femeia vorbea foarte bine, iar memoria nu-i juca deloc feste. Povestește cu lux de amănunte și detalii clare anumite etape din viață, de parca s-ar fi întâmplat ieri. La un moment dat, bătrânul i-a atras atenția, într-un mod haios, să se mai oprească, că vorbește prea mult, iar atunci bătrâna a spus că secretul longevității căsniciei lor a fost faptul că a știut când să tacă, o lecție de viață pentru tinerele familii.
Chiar dacă au trecut „și prin bune și prin rele”, așa cum le place să spună, cei doi bătrâni se bucură acum de familia frumoasă pe care și-au clădit-o și de cei doi nepoți, deveniți deja adulți. Am plecat, după aproximativ două ore petrecute alături de această frumoasă familie, lăsându-i să sărbătorească în continuare ziua lui nea Florică, cel mai vârstnic pompier din Teleorman, și, poate, chiar și din țară.
La mulți ani și multă sănătate, nea Florică!
Comentarii despre acest post