Dănuț Cristescu: ”Mai avem materiale pentru aproximativ o săptămână”

Aflând că astăzi, la ora 14.00 are loc o ședință de Consiliu Județean, ședință care a avut loc în sistem de video-conferință, presa locală a avut un singur reprezentant în sală, astfel că, prin intermediul acestuia i-am adresat președintelui de CJ o serie de întrebări, la care a binevoit să ne răspundă.

Nu e un secret pentru nimeni că, atât în județ, cât și la nivel național, chiar mondial există deficit major de materiale sanitare și echipamente de protecție pentru personalul medical, care ”luptă” cu acest nou virus, COVID-19. Și județul Teleorman nu face excepție. Ironia sorții face ca, acum, în plină pandemie, să avem bani, dar să nu avem de unde să procurăm cele necesare.
”Am discutat cu domnul manager, Alexandru Dobre … În acest moment, mai avem materiale pentru aproximativ o săptămână și avem comenzi ferme, în continuare astfel încât să asigurăm aceste echipamente, dar numai să le găsim, fondurile necesare le avem”, a fost unul dintre răspunsurile președintelui de Consiliu Județean, Dănuț Cristescu. Acesta a mai precizat că, în prezent, instituția pe care o conduce are o comandă foarte mare de materiale sanitare, la una dintre cele mai mari companii din țară, de circa 450.000 de lei, însă se împlinește aproape o lună de când a fost inițiată comanda, iar echipamentele nu au ajuns.

”Nu vom lăsa niciun cetățean din județul Teleorman să nu fie tratat în astfel de cazuri”

Spunând asta, Dănuț Cristescu se referea la teleormănenii infectați cu COVID-19, care nu trebuie să fie respinși, ignorați sau marginalizați, ci ei trebuie să spună doar adevărul, iar cadrele medicale să își facă meseria, și anume să îi trateze așa cum știu mai bine. Despre aparatul PCR, necesar pentru testarea persoanelor suspecte de coronavirus, președintele a spus că are promisiuni de la furnizor că va ajunge în Teleorman în trei săptămâni. Se caută și ventilatoare pentru spitalele din județ, însă vom vedea câte dintre acestea vor fi găsite pe piață, asta în condițiile în care țări mult mai dezvoltate decât noi se plâng că nu mai au de unde să achiziționeze astfel de materiale și aparatură.