Imaginile deosebit de grave, cu beneficiari legați de pat, nespălați și fără un minim de îngrijire, încăperi infecte, camere de depozitare hrană care arată în ultimul hal de murdare, aparatură învechită și ruginită, au fost găsite de o comisie a Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la un control inopinat la Olteni.
Centrul de la Olteni se află în subordinea Direcți Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în speță în subordinea Consiliului Județean. Aici trăiesc 50 de beneficiari cu afecțiuni psihice. Mai bine zis, supraviețuiesc, pentru că ceea ce a descoperit echipa în timpul vizitei sfidează orice normă morală, ca să nu spunem legală de organizare a acestei instituții, care are grijă de oameni mai puțin norocoși în viață.
Clădiri care stau să cadă, gunoaie la tot pasul, mizerie în toate colțurile
Centrul de Îngrijire și Asistență este situat în comuna Olteni, Teleorman, la aproximativ 30 de kilometri de Alexandria, municipiul reședință de județ. Într-o curte, sunt câteva clădiri foarte vechi (construite în 1964 și nu au fost niciodată reabilitate de atunci), unde sunt adăpostiți „beneficiarii”, așa cum îi numesc cei care ar trebuie să le acorde maximă atenție, deoarece de pe urma lor mănâncă o pâine, iar salariile din sistemul public nu sunt tocmai mici.
Dar, să revenim, echipa Consiliului de Monitorizare a ajuns într-o zi la Olteni, să vizite centru și mare le-a fost mirarea când au văzut dezastrul din instituție. O șefă de centru care habar nu are cu ce se „mănâncă” managementul, un personal lipsit de empatie, ba chiar bun simț și specialiști psihologi și nu numai care habar nu aveau ce și cum trebuie să lucreze cu astfel de persoane.
Ajunși în clădirea unde se aflau dormitoarele, șocul a fost cu atât mai mare cu cât paturile, lenjeriile, saltele erau într-o stare avansată de degradare, hainele erau purtate la comun, adică după ce erau spălate, hainele ajungeau să fie îmbrăcate de altă persoană. Dulapurile din camere erau goale, toate „boarfele” fiind depozitate într-un singur loc. Sala de mese nu era de fapt utilizată ca atare, iar masa era servită în dormitoare. O parte dintre alimente erau depozitate într-un așa zis beci, pentru că în realitate era o cameră insalubră la subsol, unde mai existau bidoane cu carburant și cutii de lavabilă. Dacă ar fi să amintim și de grupurile sanitare și băile… În primul rând ar trebui să spunem că din raport reiese foarte clar că beneficiarii erau spălați odată la 7, respectiv 17 zile (baie generală). În al doilea rând, încăperile acestea erau absolut insalubre, pline de mucegai, murdare, iar cabinele de duș nu aveau uși. În schimb, exista un grup sanitar în curte, care … ce să vezi, avea uși din termopan.
Centrul poate fi comparat cu un fost lagăr de exterminare, fără nicio exagerare
Cea mai grea de digerat imagine din filmul video pus la dispoziția publicului de Consiliul de Monitorizare este aceea în care, într-unul dintre dormitoare, pe un pat se află un tânăr, vizibil bolnav psihic, care este legat, efectiv, de pat, iar în momentul în care vede mulți oameni că se apropie de el, se agită și lovește cu mâna partea de metal a patului. Întrebată când a fost ultima dată la un control de specialitate, la un spital de specialitate, șefa de centru a spus că nimeni nu-l primește și că medicația îi este oferită la recomandarea unui doctor înainte de a ajunge la Olteni. Doamne ferește! Așa ceva este inuman!
Mai mult, potrivit echipei de monitorizare, planează suspiciuni grave asupra unui incident, care s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni, soldat cu decesul unei persoane. Practic, un beneficiar aflat într-un scaun rulant a căzut, iar mai târziu, peste câteva zile a murit la spital. Nimeni nu a consemnat cazul și nici nu s-au făcut verificări în acest sens. Iar, neregulile, dacă le putem numi așa, sunt înscrise într-un raport al Consiliului de Monitorizarea, ce cuprinde 11 pagini scrise și zeci de fotografii cu imagini, care parcă sunt desprinse din filme horror. Raportul a fost făcut public la două săptămâni de la vizită.
Citiți aici raportul integral!
Comentarii despre acest post