Distrugerea ultimului mohican din justiţie şi demolarea României

Articol foarte dur pe pagina de internet a postului public german de radio Deutsche Welle în legătură cu revocarea din funcție a procurorului Augustin Lazăr:

Nimic nu ilustrează mai convingător reala natură a alianţei PSD-ALDE-UDMR decât declanşarea procedurii de demitere a procurorului Augustin Lazăr.

 Orice om de bun simţ intuieşte că procedura de revocare a lui Augustin Lazăr de către ministrul zis „al justiţiei”, Tudorel Toader, e o nedreptate flagrantă în raport cu bilanţul, munca, faptele şi declaraţiie procurorului general. Căci e notoriu că Lazăr e un magistrat demn şi competent. Unul care, împreună cu şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, a înregistrat, în ciuda imensului război propagandistic purtat împotriva lor de cleptocraţie, rezultate spectaculoase, ani la rând, în combaterea delictelor penale, în urmărirea şi tragerea la răspundere a infractorilor înzestraţi cu averi şi putere politică.

Augustin Lazăr n-a fost instalat întâmplător în funcţie în timpul guvernării Cioloş. Contrar minciunilor răspândite de ministrul injustiţiei pesedisto-aldeiste, numirea sa a răspuns celor mai exigente evaluări şi criterii de probitate, vechime şi profesionalism, precum şi avizului organizaţiei magistraţilor, CSM, dat, semnificativ, în unanimitate.

Contrar sinistrei plase de fake-news ţesute de Toader şi reţeaua de cozi de topor ai regimului Dragnea, profilul lui Lazăr, însuşirile sale şi calificativele atribuite eminentului magistrat român au fost evaluate şi reevaluate în repetate rânduri de specialişti înaintea numirii sale de către preşedintele României, la propunerea fostului ministru al justiţiei, Raluca Prună. Care, mai nou, a demontat credibil minciunile lui Toader, menite să justifice procedura de revocare a lui Augustin Lazăr. 

Contrar gogoşilor propagandistice puse în circulaţie de Tudorel Toader, cel care, bătându-şi joc, constant, de misiunea sa de a sluji nu infractorii şi penalii, ci poporul şi justiţia, a politizat-o pe cea din urmă şi îi distruge libertatea şi statul de drept celui dintâi, Augustin Lazăr nu a greşit după numirea sa.

Departe de a fi ilegale, protocoalele de colaborare cu SRI au avut virtutea de a spori eficienţa combaterii corupţiei şi infracţiunilor. Nu întâmplător, în apărarea corupţiei şi infractorilor de felul liderului PSD, care, spre paguba României, e şi şeful Camerei Deputaţilor şi, de facto, al ministrului justiţiei şi al ţării, cleptocraţia a masacrat prin parlamentarii şi dregătorii ei legile justiţiei şi codurile penale. La a căror impunere au contribuit protocoalele de cooperare cu SRI.

Nu întâmplător, ci din pricina acestor nefăcute ale alianţei PSD-ALDE-UDMR, România a ajuns din nou, la trei decenii de la ceauşism, pe drumul dictaturii şi, ca atare, în colimatorul lumii civilizate. Al Comisiei de la Veneţia, al Comisiei Europene, al statelor occidentale, al tuturor democraţiilor veritabile. Şi oare ce n-a făcut Tudorel Toader pentru a discredita şi mai mult ţara, justiţia ei şi pe unul din principalii ei slujitori, care este Augustin Lazăr?

Pe modelul decredibilizării vinovate a Laurei Kövesi, cel supranumit de criticii săi, tot mai mulţi şi neînduplecaţi, „Gargamel” şi „Krapulax Bubonicus”, a preluat, inventat sau colportat zvonistici frizând teorii ale conspiraţiei tipic totalitare, în genul celor pentru care au optat din greu, în trecut, şi Securitatea şi KGB-ul şi Gestapo-ul lui Hitler. Iar înaintea lor, Ohrana ţaristă, inventatoarea ”Protocoalelor Înţelepţilor Sionului”, sinistra făcătură antisemită, folosită, ca agitprop, de nazişti.

Aşa au ajuns legalele protocoale cu SRI-ul să fie un soi de sperietoare conspiraţionistă, pesedistă, menită promovării ţelurilor politice şi judiciare ale urmaşilor PCR şi ai Securităţii, prin acreditarea unei presupuse reedificări, în România, a unei imaginare poliţii politice, alcătuite, chipurile, din magistraţi.

Aşa s-a ajuns ca, beneficiind, vai, de ajutorul esenţial al ministrului zis al „justiţiei”, nişte ex-securişti şi conspiraţionişti cu veleităţi de poliţişti politici să acuze de conspiraţionism şi securism tocmai pe acei oameni de treabă care au încercat să combată pegra cleptocrată.

Aşa s-a ajuns ca la această uriaşă impostură şi la invenţiile iniţiale să se adauge altele. De pildă, sugestia mincinoasă a lui TT că Lazăr s-ar fi opus evaluării şefei DNA ca să împiedice, pasămite, propria sa verificare. În fond, Lazăr îşi făcuse datoria. Protejând DNA, contracarase repetatele şi evidentele tentative ale PSD şi ALDE de a politiza justiţia şi de a o înrobi puterii politice, în speţă dictaturii majorităţii înstăpânite, în detrimentul democraţiei şi statului de drept, asupra guvernului şi parlamentului.

Eşafodajul de născociri cinice, de distrus credibilitatea unui magistrat cinstit şi competent, dar imperfect, ca orice om, pe care s-a pus reflectorul, răstălmăcindu-i-se orice afirmaţie şi faptă, oricât de nevinovată şi cu atât mai mult cele interpretabile e, evident, mai mare. Chiar mult mai mare decât poate suporta un simplu articol de presă.

PSD şi cozile lui de topor politice, mediatice şi economice nu sunt, desigur, la prima demontare a unui om cinstit, având drept scop intimidarea procurorilor şi judecătorilor, sau a altor profesionişti care nu acceptă să-şi scoată la mezat independenţa. Din pricina urmaşilor lui Ion Iliescu şi ai PCR, România continuă să fie, de ani de zile, scena celor mai oripilante şi odioase linşaje de personalităţi, între care numeroşi magistraţi precum Camelia Bogdan, Laura Codruţa Kövesi, sau Cristi Danileţ.

Şi totuşi, atacul asupra lui Augustin Lazăr reprezintă o nouă dimensiune, nu doar expresia, în fond banală, a neghiobiilor unor inşi afectaţi de complexe de inferioritate, de invidii inavuabile şi de o irepresibilă mentalitate autoritară.  Reprezintă o nouă dimensiune şi o nouă calitate, pentru că procurorul general e, notoriu, un ultim mohican.

E ultima personalitate demonstrabil competentă şi independentă de rang înalt din magistratură rămasă în funcţie şi, ca atare, un vestigiu pe cale de dispariţie al independenţei öi calităţii justiţiei româneşti. Odată cu revocarea sa, România va putea fi cotată ca entitate care şi-a distrus magistratura, o ţară, ca Turcia, ce şi-a prefăcut statul de drept într-unul antimeritocratic, mafiot şi autoritar. Sau, chiar, totalitar.

PSD, Dragnea,Tăriceanu şi complicii ştiu bine ce lovitură năprasnică, letală, aplică prestigiului României prin această nouă demitere ilegală şi imorală. A o tolera, nu doar a o porunci şi a insista asupra ei reprezintă, deci, o trădare naţională şi, totodată, devoalarea insolentă a naturii unei puteri, care nu admite nici cea mai vagă spărtură, disidenţă, sau independenţă în eşafodajul puterii. 

Or, nepăsarea şi desconsiderarea arogantă a opoziţiei, a unui segment semnificativ al naţiunii şi a partenerilor României, conotate de măsura demiterii abuzive a procurorului general, semnalizează, clar, că zarurile au fost aruncate, iar drumul spre totalitarism pe care s-a angajat regimul Dragnea a devenit, în opinia mai-marilor ţării, ireversibil.

(Sursa: Petre M. Iancu/Deutsche Welle)

Pe aceeași temă